You are currently browsing the monthly archive for February 2012.

Ieri am tras o fuga pana la Sagrada Familia.  A fost bine, vant si un cer albastru. Uitandu-ma la el, mi-am dat seama ca n-am inteles niciodata ce vrea sa zica poetul cu “un albastru infinit”. De-abia acum, dupa atatia ani in care mi s-a vanturat pe la urechi, ma bufneste rasul de cat de patetica este expresia asta.

In drum spre casa, am gasit o inima pe jos si m-am gandit sa vi-o arat si voua. Nimic patetic, doar curios, minunat si neasteptat.

Nu exista perfectiune. Nici culori infinite. Cer albastru este, slava Domnului. Cat si zile bune.

Dupa cum zice si domnul.

%d bloggers like this: