You are currently browsing the monthly archive for February 2012.

Ieri am tras o fuga pana la Sagrada Familia.  A fost bine, vant si un cer albastru. Uitandu-ma la el, mi-am dat seama ca n-am inteles niciodata ce vrea sa zica poetul cu “un albastru infinit”. De-abia acum, dupa atatia ani in care mi s-a vanturat pe la urechi, ma bufneste rasul de cat de patetica este expresia asta.

In drum spre casa, am gasit o inima pe jos si m-am gandit sa vi-o arat si voua. Nimic patetic, doar curios, minunat si neasteptat.

Nu exista perfectiune. Nici culori infinite. Cer albastru este, slava Domnului. Cat si zile bune.

Dupa cum zice si domnul.

Advertisements
%d bloggers like this: