clatita_2

Sunt putine lucruri care ma strepezesc de tot, dar cred ca a mancat chestii reci direct din frigider – ou fiert rece bocna, jambon care-ti ingheata degetele cand dai sa-l iei din ambalaj, branza care-ti pietrifica maselele si mai ales rosii reci ca Antarctica – ocupa un loc fruntas in lista asta odioasa.

Nu c-ar fi cea mai mare catastrofa de la potop incoace…

…daca imbuci ceva repede inainte de servici. Nu-i bai, numai sa nu fie cu zahar, da? Dar cum n-am unde pleca de-acasa si unde intalni cu alti adulti ca sa injuram un sef si sa ne dregem c-o cafea, mai bine incing o tigaie si-mi mai imput un pic parul! Numai bine, c-am luat acum niste sampon bio sa ne ajunga o viata de om si doua de pisici. Samponul suna ca o salata – ¬†ginkobiloba si ulei de masline – , dar o salata bio. Si ce merge cu o salata daca nu o clatita?

Da, dar vedeti dumneavoastra de la un timp incercam s-o dam mai inspre “farafaina” style ft. “nutuzaharcaemoartea” beat. Probabil ca daca nu citeam nimic, filosofi obezi ramaneam. Dar cum internetul asta e asa la indemana incat nu te poti abtine sa nu dai iama-n el, ne-am pricosit cu o gramada de teorii noi. Care ne alimenteaza niste obsesii vechi, ce-i drept.

Ce te faci insa cu realitatea cruda care zice ca omul, ca specie, e dependent de clatite? Cum, exista cineva care nu si-ar da viata pentru un munte de distinse intinse, abia scoase din tigaie, insotite de un borcan de dulceata de zmeura? Ati zis caise? S-a votat, cu gem de caise atunci. Daca din tot ce-am insirat mai sus scoatem faina si zaharul, ne mai ramane o tristete nespusa. Si care-ar fi leacul pentru asa o mare suparare? Pai, o clatita. Cu ce sa fie daca nu cu zahar? Pai cu jambon, ca sa ne dam francezi si cu un tzatziki ca sa nu uitam din cine ne tragem, mai ales eu din partea bunicului patern.

Asa ca scoatem din figider urmatoarele: doua oua, iaurtul grecesc, parmezanul, apa minerala si niste jambon/ sunca de pui/ porc. Din iaurt sacrificam vreo patru linguri si le amestecam cu vreo 300 ml de apa minerala, dar mai pastram vreo 200ml in caz ca iese prea groasa compozitia. Chisalim ouale cu un praf de sare si cernem peste ele vreo 4 linguri pline cu varf de faina de naut. Musai cernuta si cand zic musai inseamna ca vorbesc din experiente cocolosoase… Cand n-ati incorporat una-ntr-alta, presarati lejer cam o jumatate de lingurita de bicarbonat, ca sa fim siguri ca nu iese clatita tizic. Peste amestecatura de oua merge o lingura de parmezan, dar nu-i musai ca cernutul. Si pentru ca faina de naut si iaurtul in cocatura seamana a ceva indian neidentificat, am zis sa le apropi mai tare si sa pun si niste curry. Cam o lingurita, desi gurile cartitoare care-au mancat din clatite spun c-ar mai fi mers inca vreo lingura, sa se simta. As zice sa faceti dupa cum va-ndeamna inima si dupa cat de plin e sertarul de mirodenii. Peste ce-aveti deja-n castron, care n-are nici pe departe consistenta aia matasoasa de aluat de clatite, turnati treptat, usurel, fara nervi, iaurtul cu apa minerala pe care il lasaseti mai acana. Dregeti cu apa minerala pana arata si curge ca o smantana subtire, cum zice mama noastra, Sanda Marin.

Restul se desfasoara lent si mirositor a prajeala ca la clatitele clasice. Daca vreti sa fentati ingrosatul arterelor si alte nenorociri, folositi o tigaie ceramica si sariti peste pasul unsului cu ulei. Tot o sa mirositi a gogosi, dar veti sti in adancul sufletului ca mirositi a gogosi sanatoase!

Intre doua clatite, cubuletati un castravete. Nu e cuvant romanesc “a cubuleta”? Nici spaniol nu-i. Catalan nici atat. Nici iaurtul grecesc nu-i catalan, dar e de mare angajament, mai ales cand il lovesti cu doi catei de usturoi rasi pe razatoarea mica si caruia ii adaugi castravetele cuburi, lus niste sare. Grunjoasa, dac-aveti, ca ailalta rafinata are gust de metal. Cum, doar mie mi se pare?

Ei, si cand s-a umplut farfuria straturi-straturi, oftam si ne tragem in fata o farfurie. Medie sa fie ea in sinea ei, nici mare, sa nu ne lacomim, dar nici mica, sa ne simtim ca si cand am manca din frigiderul altuia. Asternem o clatita, o felie de jambon, rulam, fumam, pardon, muscam. In timp ce suntem deja cu gura plina, luam o lingura si mai indesam cu ea niste tzatziki peste bucata de clatita la care deja lucram intens. Glop-glop, asta fuse, pe gat se duse, nu pupati pe nimeni dupa asemenea imbucatura, nici macar pisicile, ca si ele sunt oameni. Repetati, dati si copilului daca v-ati luat din timp jambon bio fara conservanti si fara gluten, chemati niste prieteni, impartiti in dreapta si-n stanga daca v-ajung, sa cuprinda bucuria pe cat mai multa lume. Ce pot sa va spun eu e ca nu, n-ajung pentru atat amar de oameni, doar pentru doi adulti, un mini-balaurel, si poate un prieten mai putin flamand, ca ne-au mai ramas doua bucati, ar fi material. Precum si fericire fara faina si fara zahar. Cine-ar fi crezut ca exista, nu?

V-am cam plictisit cu sanatatea asta si cu interzisul a ce-i bun si mancat de bunii si strabunii nostri cu varice si arterele ingrosate de sanatate pura. Ca parca a vazut cineva arterele bunicului… (daca cineva dintre voi a avut parte de o asemenea experienta, sa vina la mine sa-i dau o bombonica cu migdale si curmale sa-i mai treaca sperietura).

Oricum ar sta lucrurile, cu faina sau fara, dar mai bine fara si sigur-sigur fara zahar, noi sa fim sanatosi. Sa gatim dimineata un pic ca sa fim fericiti ceva mai mult. Si sa ne mai rulam o clatita ca e legala, dar datatoare de senzatii tare frumoase, mai ales cu un tzatziki alaturea, hop si-asa.

Muah!

Advertisements