images-1950s-mother-reading-to-child

Pe cand lumea era confuza rau si nimeni nu mai stia de capul lui, s-a iscat galceava manualelor alternative. Ce sa zic, mare scofala! Profii erau aceeasi si predau tot ce invatasera in epocile de rau augur pentru tara, cat si pentru poporul ei mandru ca se trage din daci despre care nu stie decat ca le placea maxim varza si viezurele si din romani pe care-a ajuns sa-i fure si sa-i violeze de le-au mers fulgii chiar la ei in tara. In afara de faptul ca per total a fost un alt rateu in a schimba ceva, orice, singura chestie care mi-a ramas din urma scandalului e ca cineva a incercat sa prezinte, pe langa Mihai Viteazul & the boys (you know, Burebista, Mircea the Elderly…) si istoria recenta si s-o treaca pe Andreea Esca-n manuale.

Groaznic, oribil! De fapt, un fas.

Insa cred ca alternativele astea au pornit – dincolo de interese politice si pur bisnitaresti – pentru ca cineva, undeva, ceva mai sus, fireste, a auzit cat de satui eram cu totii de mizeriile alea de manuale. De cat de tare ne plangeam ca-s absurde, ca-s tocilaresti, ca-s aiurea-n tramvai.

Cam cum as zice, post Maya, de cartile pentru copii.

Sigur, in tara straina gasesti multe minunatii:

…papusi gonflabile agatate la geamuri, oameni de toate felurile, cofetarii ca-n anii ’80, cofetarii ca la bunica ta cea frantuzeasca, pesti care abia asteapta sa-ti roada calcaiele contra-cost,   Ce te faci cand incerci sa gasesti ceva in limba materna ca sa-i arati copilului ca exista si izvoare scrise, nu doar injuraturi, preferabil de mama, orale? Sa zicem ca ajungi sa te resemnezi si sa comanzi tot de pe amazon. Unele in engleza, fireste.

Sa introducem, deci, carti pentru copii in varianta alternativa. Cu Andreea Esca, nu ma supar. Orice ar fi un salt calitativ fata de majoritatea colectiilor de edituri, colectii care s-ar putea intitula “Iata cum poti scoate o gramada de bani din nimic”. Reteta succesului? Ciorditi, va rog, cateva imagini disparate cu porci, gaini si vaci de pe net; apoi rugati-o pe fata de la receptie care pune virgula intre subiect si predicat s-o puna de-un text; la sfarsit, rugati-va nepotul care a invatat Photoshopul de cateva zile sa traga niste fonturi jmechere cu bold si cu “efecte”, dupa care bagati-o-n productie si indesati-o pe gatul parintilor fortati de imprejurari si mai ales de copii sa cumpere ceva. In felul asta, “Ferma animalelor”, “Sa numaram pana la 10”, “Culorile” sau alte variante pe aceleasi teme – cele pe care le poti aborda cu progenitura dupa ce aceasta implineste un an – ajung sa te imbolnaveasca psihic cu aspectul lor de doi lei, cu povestea lor lipsita de coerenta, cu textul lor adresat copiilor cat si parintilor cu nevoi speciale sau fara nicio nevoie sau aplecare spre textul scris in afara de Click, Can Can sau Libertatea.

Adevarul e ca mi s-a urat cu binele: m-am saturat de vaci, porci, gaini si alte oratanii pe care copiii de azi le vad doar la ferme unde cresc ponei, iepuri si struti. Si ce e mai frumos de facut atunci cand te superi rau de tot? O barfa, nimic sau un gratar, nu? As propune totusi, desi nu e trendi deloc, sa ne amintim ca ne tragem din niste baieti nespalati si de graba varsatorii de sange,  sa punem mana pe furci si pe topoare si sa facem revolutie: sa tiparim carti alternative pentru copii! Ei si cu ce sa fie, coana mare, daca tot te-ai pus pe treaba? Cu de toate, ca shaorma? Sau “decat” cu mustar ca micii?

Hoooo! Trrrr!, cum ar zice bunicul clasic care creste la tara dimpreuna cu calul, vaca si gasca. Sa nu dam inca bunul de tipar! Inainte de toate, trebuie continut. Si-nainte de continut, trebuie sa pun in aplicare o vorba celebra a celui mai pasnic domn indian: “Be the change you want to see in others”. Cum ar fi, daca vrei alternative, incepe sa predici propriului copil ca exista si alte animale in afara de vitelusa, scroafa, gasca sau rata. Explica-i de asemenea si ca nu tot ce se taraste pe pamantul asta poate fi mangaiat. Ca ursuletii nu sunt draguti in realitate decat atunci cand sunt foarte mici si mai ales cand nu au o mama prin preajma. Spune-le insa ca bufnitele si cucuvelele nu anunta moartea cu tipatul ala tembel, ci c-au prins un soarece. Ca sunt dragute si pufoase si ca, daca nu esti nesimtit, se poarta frumos cu tine. Cum ar fi, sunt si ele oameni. Toata treaba asta te va propulsa cu viteza luminii spre parintii premianti – aia care nu ridica tonul nici cand au orgasm, care gatesc chestii bio si care zambesc chiar si cand au un cui infipt in talpa – ca de cate ori ti se intampla treab asta-n viata, nu? Serios, in afara de faptul ca-i vei largi in prostie orizonturile cunoasterii, il vei creste pe-asta micu’ un trendsetter adevarat! Cam cati pot sa zica-n clasa-ntai cum face ursul koala, eee? Plus ca in momentele alea in care te paraseste suflarea nestiind cum sa-l mai potolesti, cand iti trec prin cap noi intrebuintari ale bandei adezive, a pionezelor sau a pistolului cu capse il poti potoli rapid cu o intrebare capcana: cum face parsul de alun, mai, mama?

Sau ornitorincul? http://www.youtube.com/watch?v=dsd7ZfdZcNU
Sau iepurele: http://www.soundboard.com/sb/Rabbit_Bunny_Sounds_audio::
Ariciul: http://www.mihog.org/anatomy/sounds.phtml http://www.youtube.com/watch?v=njFC_N1RBRE (ah,cat de draguti sunt!)
Pug-ul, care e de fapt un caine disfunctional: http://www.youtube.com/watch?v=S1a8DvjLC3o (nu, nu e tot un caine, e o specie stranie…)
Lenesul: http://www.buzzfeed.com/gavon/this-is-what-baby-sloths-sound-like-and-it-will-d
Gecko-ul: http://www.soundboard.com/sb/Gecko_Sounds
Ursul Koala furios: http://www.youtube.com/watch?v=2jMDYjB4ke0

Diavoli tazmanieni: http://www.youtube.com/watch?NR=1&v=aw87M8MVGBM&feature=fvwp
http://www.youtube.com/watch?feature=endscreen&v=QWRTCJxmw1I&NR=1 (nu putem rata asa ceva)

Si daca va intrebati care-s aplicatiile practice ale unor asemenea invataminte, va-ntreb care-s cele in a sti cum face o vaca. Va ganditi sa va alaturati unei comunitati religioase obscure, sa traiti cu totii la tara si sa mulgeti cirezile grupului? Sau vreti sa va luati la casa de vacanta o vitelusa numai a voastra pe care s-o vizitati in week-end-uri si s-o lasati sa se joace cu copiii? Oricare ar fi sentimentele voastre vizavi de animale, in curand ne vom trezi cu lupi, ursi, veverite, popandai, serpi si alte minuatii batandu-ne la usa si cerandu-ne azil temporar pana se rezolva problema aia nasoala cu defrisarile si cu reducerea habitatului vietuitoarelor care nu cuvanta. Asa ca trebuie sa ne pregatim de pe-acum si sa vorbim pe limba lor. Plus ca pe multe din ele le vad oricum la un Discovery, la un Animal Planet, nu la casa bunicilor cre s-au nascut la oras si care-au trait printre betoane. Unde mai pui ca lighioanele astea-s ceva mai pasnice decat ursuletii, vulpitele si catelusii.
Nu ma credeti? http://www.cracked.com/blog/5-lovable-animals-you-didnt-know-are-secretly-terrifying/

Acum ca vi s-a zbarlit parul in cap si v-ati jurat in barba ca nu veti mai cumpara un ursulet de plus, zic sa ne-ntoarcem la arici si ornitorinci!

Advertisements