You are currently browsing the category archive for the ‘Chichirele’ category.

Image

“It began…

Well, it began as you might expect. In a hole in the ground there lived a Hobbit.”

S-a prins toata lumea c-am vazut “The Hobbit – An Unexpected Journey”, da? Dar ca…

Read the rest of this entry »

Știu, de la o vreme parca n-ați mai dormit bine. Parcă nici mâncarea nu vă mai prieste, parcă nici gura nu vă mai tace… Vă foiți mai ceva ca atunci când aveați pojar și vi se spunea pe un ton ferm că nu trebuie să vă scărpinați. Fiți pe pace însă: da, încă mai desenez! Printre picături, e adevărat, dar fiorul creator încă mă mână. Nu ca o criză de epilepsie, așa cum s-au așteptat să mă apuce aproape toți foștii mei sefi, că așa face, frate, un artist carele rupe! Adevărul e că nu știu nici acum de ce m-a opus cu îndârjire unui asemenea spectacol. La o adică ce m-ar fi costat să mă dau un pic în stambă? Câștigam cu toții: eu bonus la salariul cântat (în do) minor, ei satisfacția că ți-am zis, fraiere, că așa fac artiștii?

Să nu ne ducem însă prea departe cu pluta, că tare bine e aici, mai lângă malul sănătății mintale! Să ne gîndim că odată cu anunțul făcut adineaori lucrurile vor intra pe făgașul normal, copiii vor fi mai cuminți și câmpiile mai mănoase.

N-ați înțeles nimic? Nici nu trebuie! Ce e musai să rețineți însă e că în ceva timp, nu mult, vă voi lovi nemilos cu niște opere de-ale mele. Sau nu știați că așa se prezintă orice desenaș făcut pentru o firmuliță oarecare? Ha! V-am prins, nu știți să vă vindeți marfa! Ei, nici eu! Dar noi să fim sănătoși, precum și creatori de creații creatoare!

Încă zăpăciți? Dezmeticiți-vă, vă rog, cu ceva din copilăria mea de liceu.

Toata lumea are o limita. Un moment decisiv in care constata ca s-a umplut paharul. Ca e de-ajuns. Ca e momentul sa izbucneasca, sa maraie, sa injure sau “sa faca urat”. De cate ori aud expresia asta, ma gandesc ca inventatorul ei a fost atat de uimit de diversitatea manifestarilor furioase la care asista incat si-a dat seama ca nu poate sa le cuprinda pe toate intr-o singura propozitie si le-a spus generic “urat”. Pe urma, cred ca in momentul creatiei parintele expresiei era destul de aproape de furiosul dezlantuit si n-a vrut sa riste o categorisire mai dura; cine stie ce i s-ar fi putut intampla?
Asa ca a ales un termen cuminte, care sa nu tradeze cumva nici jignirea, nici patima si care, la urma urmei, poate insemna aproape orice.

Ca de exemplu…

Read the rest of this entry »

Hm-hm…

Anul trecut imi trecuse prin cap ca ceea ce-mi lipseste este un blog. Unul frumos si dulce, ca o bombonica roz, despre mine si mancarea, minunata mancare, despre cum gatesc si despre cum ma chinui sa fac poze ca la revista.

Imi doream insa si un site pentru lucrari, cat si un alt blog pentru a ma produce cu gratie si anonim intr-un stil literar cum n-a vazut Parisul.

Pe urma…

Read the rest of this entry »

%d bloggers like this: