You are currently browsing the category archive for the ‘Mes demoiselles’ category.

Intr-o incercare disperata de a face reclama pisicilor noastre, bine-meritata de altfel, dupa cate giumbuslucuri fac, azi propun o varianta a lui Maru The Cat . Mai neagra, mai mica si mai slaba, dar la fel de innebunita dupa cutii.

Se intampla pe cand primisem carutul de la Prietenul Omului si pe cand ne invarteam pe langa el, cu instructiunile sale minimaliste trecute din mana-n mana, ca niste maimute curioase. Inutil de precizat ca Tzitzi, fata noastra cea mica, e disperata sa intre in viitoare camera a lui MB, loc protejat, in genere, de o usa inchisa bine. Ca sa n-avem par si copil in aceeasi incapere, cel putin pentru primele doua-trei luni. De cate ori prinde usa deschisa insa, alearga ca un calut pana in mijlocul camerei, unde se opreste brusc, cu o privire de bolnav psihic si incepe sa chitaie. Nu, nu miauna si n-a mieunat niciodata; in schimb, scoate niste triluri pasaristice sau soricistice de un mare angajament care reusesc sa ne distreze si acum, dupa atatia ani de convietuire.

Pe langa camera lui MB , cutia carutului, inalta, imensa, la inde-gheara, exercita o atractie irezistibila! O hipnotiza, o cheama, ii vorbea! Asa ca nu s-a lasat pana n-a ajuns inauntrul ei. Ca nu mai stia ce sa faca odata ajunsa acolo, e alta poveste. De care nu ne ocupam acum. Sau niciodata, pentru ca… pur si simplu, povestea asta nu exista. Exista doar frenezia bagatului in cutie.

Atat 🙂

Advertisements

Asa e, Marele MusMus sforaie.

Nu numai atat, dar cu sforaitul asta reuseste uneori…

Read the rest of this entry »

 

Awwwwwwwww…

%d bloggers like this: