You are currently browsing the tag archive for the ‘cu creonuul pe hartieee’ tag.

Știu, de la o vreme parca n-ați mai dormit bine. Parcă nici mâncarea nu vă mai prieste, parcă nici gura nu vă mai tace… Vă foiți mai ceva ca atunci când aveați pojar și vi se spunea pe un ton ferm că nu trebuie să vă scărpinați. Fiți pe pace însă: da, încă mai desenez! Printre picături, e adevărat, dar fiorul creator încă mă mână. Nu ca o criză de epilepsie, așa cum s-au așteptat să mă apuce aproape toți foștii mei sefi, că așa face, frate, un artist carele rupe! Adevărul e că nu știu nici acum de ce m-a opus cu îndârjire unui asemenea spectacol. La o adică ce m-ar fi costat să mă dau un pic în stambă? Câștigam cu toții: eu bonus la salariul cântat (în do) minor, ei satisfacția că ți-am zis, fraiere, că așa fac artiștii?

Să nu ne ducem însă prea departe cu pluta, că tare bine e aici, mai lângă malul sănătății mintale! Să ne gîndim că odată cu anunțul făcut adineaori lucrurile vor intra pe făgașul normal, copiii vor fi mai cuminți și câmpiile mai mănoase.

N-ați înțeles nimic? Nici nu trebuie! Ce e musai să rețineți însă e că în ceva timp, nu mult, vă voi lovi nemilos cu niște opere de-ale mele. Sau nu știați că așa se prezintă orice desenaș făcut pentru o firmuliță oarecare? Ha! V-am prins, nu știți să vă vindeți marfa! Ei, nici eu! Dar noi să fim sănătoși, precum și creatori de creații creatoare!

Încă zăpăciți? Dezmeticiți-vă, vă rog, cu ceva din copilăria mea de liceu.

Advertisements

Eheeeei, s-a intamplat! Nu, n-am nascut inca. Doar ca am terminat de pictat camera lui MB. De data asta, n-am mai incarcat cu cine stie ce animalute ca sa nu facem un fel de ghiveci pe pereti si sa speriem bietul copil cu atatea specimene, fie ele si dragute. ‘Finca ce-i prea mult, strica.

Pot totusi sa recunosc, ca sa fiu o fata cinstita, ca nici fizicul nu ma mai ajuta inspre a mai picta. Sau inspre a mai face, practic, orice. Fie si sa ma intorc de pe o parte pe alta. Dar despre toate acestea intr-un episod viitor, cand voi povesti pe larg cat de minunata este sa fii insarcinata. Nu cu treburi, ci chiar cu un copil.

Pe care il asteptam cu sufletul la gura (la propriu, ca de respirat nu se mai poa’ din cauza de cat de babana s-a facut MB…)!

Si uite-asa, cu chiu, cu vai si mai ales c-o burta babana, am terminat si al doilea perete din camera lui MB! (Nu, nu e roz, e doar pozat cu blitz din motive de lene…)

A fost greu, nu zic, pentru ca aplecatul, asezatul pe jos si in general orice miscare care nu seamana cu trantitul plosniteristic pe canapea este in primul rand dificil de executat si mai apoi riscanta.

Si povestea nu se termina aici! (Asta bineinteles daca nu nasc intre timp…) De azi, voi incepe lucrul la al treilea perete (si ultimul, pentru ca cel cu fereastra nu prezinta interes si nici macar suprafete de lucru ) unde (atentie! urmeaza dezvaluiri SOCANTE!) planuiesc sa raspandesc artistic niste fluturoi si niste inimi. Ca sa nu le zicem fluturasi si inimioare, dar si pentru ca or sa fie destul de babane, sa umplem mai repede peretele si sa scapam de-o grija. Gargare n-am in program, dar nu se stie niciodata!

Singura problema ar fi ca m-a napadit un somn de zile mari… Asa ca e foarte posibil sa incep lucrul cu o pauza 🙂

…din camera de la MB:

%d bloggers like this: